„Soluția finală a problemei evreiești” a fost termenul eufemistic folosit de autoritățile naziste germane pentru a face referire la planul de anihilare a evreilor europeni. Cea mai importantă utilizare a termenului a fost într-un memorandum trimis de [Hermann Göring] către [Reinhard Heydrich], la 31 iulie 1941, cerându-i lui Heydrich să pregătească „un plan general al măsurilor preliminare organizatorice, practice și financiare pentru executarea soluției finale plănuite a problemei evreiești.”
Implementarea și coordonarea Soluției finale a fost stabilită la 20 ianuarie 1942, la o reuniune a ofițerilor superiori SS și a oficialilor guvernamentali germani din diferite ministere și agenții în suburbia berlineză Wannsee. Această întâlnire a fost inițial stabilită pentru decembrie 1941, dar a fost anulată după declarația de război a lui Hitler împotriva Statelor Unite.
[Hermann Göring: pilot de vânătoare în Primul Război Mondial, Göring s-a alăturat naziștilor în anii 1920, după ce l-a auzit pe Hitler vorbind. În 1933, el se afla în centrul NSDAP și și-a asumat o serie de funcții și responsabilități. El este cunoscut mai ales pentru rolurile sale de comandant al Luftwaffe (forțele aeriene) și director al planului de patru ani pentru reconstruirea economiei Germaniei, astfel încât să poată purta războiul. Pe măsură ce al treilea Reich a progresat, Göring a devenit obsedat de onoruri, titluri și uniforme, și a devenit, de asemenea, din ce în ce mai dependent de droguri. El a făcut obiectul glumelor din timpul războiului în Germania, după ce s-a lăudat că Aliații nu vor putea niciodată să bombardeze Berlinul.
Acuzatul principal al primului Proces de la Nürnberg, Göring își recăpătase o mare parte din abilitățile anterioare datorită faptului că se dezobișnuise forțat de droguri în timpul detenției sale. El l-a făcut pe avocatul principal american, Robert H. Jackson, să pară ineficient atunci când l-a interogat și a trebuit să fie ținut sub control de avocatul britanic, Sir David Maxwell-Fyfe. Tribunalul l-a condamnat la moarte, dar s-a sinucis prin otrăvire cu câteva ore înainte de executarea sentinței.]
[Reinhard Heydrich: născut în 1904, Heydrich s-a alăturat SS-ului în 1931, devenind rapid șeful SD (Sicherheitsdienst), responsabil cu securitatea internă a partidului. În decursul anilor 1930, Heydrich a câștigat din ce în ce mai multă responsabilitate pentru chestiuni polițienești, devenind șef al Gestapo (Geheime Staatspolizei: poliția secretă) în 1934. În 1936 el a adăugat responsabilitatea Poliției de Securitate în portofoliul său iar în 1939 a devenit șeful Biroului principal de securitate al Reichului, responsabil de toate misiunile poliției din Germania nazistă. În vara anului 1941, Heydrich a primit responsabilitatea de a se ocupa de „Soluția finală a problemei evreiești” și de a convocat Conferința de la Wannsee în ianuarie 1942. Numit să conducă Protectoratul Boemiei și Moraviei în septembrie 1941, a suprimat brutal rezistența cehă în timp ce supraveghea deportarea evreilor din regiunile cehe. Politica sa de conciliere și nepăsarea față de siguranța personală au dus la asasinarea sa de către agenți cehi sponsorizați de britanici, care l-au atacat în centrul orașului Praga în mai 1942: a murit din cauza rănilor infectate rezultate din atac la 4 iunie 1942.]
