Mordechai Anielewicz s-a născut la Varșovia în 1919 sau 1920. În adolescență, a activat în mișcarea de tineret sionistă Hashomer Hatzair. Când a izbucnit războiul, împreună cu mulți tineri din mișcare, el a devenit activ în rezistență, încercând inițial să organizeze imigrația ilegală către Mandatul Palestinei din Lituania ocupată de sovietici. După ce a fost arestat de autoritățile sovietice, s-a oferit voluntar să organizeze activiștii Hashomer Hatzair pe teritoriul ocupat de germani. Alături de mulți alți tineri, a călătorit prin Polonia, adunând știri și ajutând la publicarea unui ziar clandestin.
Anielewicz a început să organizeze o mișcare de rezistență armată în ghetoul din Varșovia încă din iunie 1941, după ce a auzit primele relatări despre uciderea în masă a evreilor de către Einsatzgruppen. A întâmpinat opoziție din partea multora din ghetou, care credeau că rezistența armată va avea consecințe inacceptabile pentru cei mai vulnerabili din ghetou. Deportările naziste din vara anului 1942 au dus aproape toți copiii și vârstnicii din ghetou pentru a fi uciși la Treblinka. Cei 60.000 de evrei rămași în ghetou erau în mare parte tineri adulți care și-au dat seama că rezultatul va fi distrugerea, indiferent dacă luptă sau nu. În noiembrie 1942, diferite grupuri clandestine evreiești au fuzionat în ZOB (Zydowska Organizacja Bojowa: Organizația de luptă evreiască), comandată de Anielewicz.
După o serie inițială de altercații la începutul anului 1943, ZOB a petrecut perioada dinaintea lunii aprilie pregătindu-se cât mai bine pentru o luptă adevărată. La 19 aprilie 1943, germanii au încercat să inițieze deportările finale. În următoarele trei săptămâni, ZOB s-a luptat clădire cu clădire, i-a forțat pe naziști să aducă întăriri în ghetou și să îl radă de pe fața pământului. Sediul ZOB a fost distrus la 8 mai 1943. Anielewicz a fost ucis, împreună cu aproape toată conducerea ZOB. Ultima sa scrisoare cunoscută a explicat rebeliunea ca o simplă chestiune de împlinire a speranțelor sale pentru rezistența evreiască: „Visul vieții mele s-a împlinit; am trăit să văd rezistența evreiască în ghetou în toată măreția și gloria sa.”
