Operațiunea Reinhard a fost masacrul evreilor din acele zone din Polonia care nu au fost anexate Germaniei, în principal în centrele de exterminare de la Treblinka, Sobibor și Belzec. A fost inițiată la sfârșitul anului 1941, dar a fost redenumită Operațiunea Reinhard în onoarea lui Reinhard Heydrich, arhitectul șef al „Soluției finale” a naziștilor, care a fost asasinat în primăvara anului 1942. Operațiunile de ucidere au fost desfășurate la Belzec din martie până în decembrie 1942; la Sobibor din mai 1942 până în octombrie 1943; și la Treblinka din iulie 1942 până în octombrie 1943. Operațiunea Reinhard s-a încheiat în noiembrie 1943 cu masacrul a 42.000 de evrei numit Operațiunea Erntefest (Festivalul recoltei). Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite estimează că operațiunea Reinhard a ucis în total aproximativ 1,7 milioane de evrei și un număr necunoscut de polonezi nonevrei, romi și prizonieri sovietici de război.
În plus, o serie de lagăre de muncă silnică, inclusiv Trawniki, Budzyn și Poniatowa, au făcut, de asemenea, parte din Operațiunea Reinhard, la fel și lagărul Majdanek înainte ca acesta să fie transformat oficial în lagăr de concentrare.
Lagărele Operațiunii Reinhard au folosit în principal gaz de monoxid de carbon pentru a-și ucide victimele, deși Zyklon B a fost folosit la Majdanek, iar lagărele de muncă silnică de la Trawniki și Budzyn au ucis evrei prin muncă și împușcări.
Operațiunea Reinhard a fost supravegheată de la începuturile sale până la sfârșitul anului 1943 de către Odilo Globocnik, liderul SS și al poliției din districtul Lublin. Construcția și gestionarea lagărelor au fost supravegheate de Christian Wirths care, la fel ca mulți alții din cadrul Operațiunii Reinhard, a fost un actor principal în programul de eutanasiere.
După încheierea Operațiunii Reinhard, lagărele de la Treblinka, Belzec, Sobibor și Chelmno au fost demolate, terenul arat, iar pe teren au fost instalați fermieri polonezi. Astăzi, există memoriale la toate aceste situri.
