Hajj Amin al-Husayni (1897-1974) a fost un cleric islamic, una dintre vocile fondatoare ale islamismului radical, bazat pe naționalism, valori antievreiești și antidemocratice și care justifica adoptarea de acțiuni violente în urmărirea acestor obiective. El a făcut emisiuni de propagandă pentru cel de-al Treilea Reich, care sunt încă fundamentale pentru formele virulente de ură antievreiască și anti-Israel. Știința modernă respinge ideea că el a jucat un rol în decizia de a lansa soluția finală din 1941-42.
Al-Husayni s-a născut la Ierusalim, la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o familie bogată și influentă. A studiat la Ierusalim, Cairo și Istanbul, iar în 1910 s-a înrolat în armata otomană. A fost numit Mare Muftiu al Ierusalimului și președinte al Consiliului Suprem Musulman de către britanici în 1921, în urma împuternicirii pentru a administra Palestina ca mandat în cadrul Ligii Națiunilor. Aceste poziții au făcut din al-Husayni cea mai puternică voce religioasă din comunitatea musulmană palestiniană a vremii. În 1936, a devenit președinte al Înaltului Comitet Arab, un element esențial al revoltei arabe din 1936-39, provocat de uciderea, de către britanici, a șeicului ʿIzz ad-Dīn al-Qassām în 1935 și de uciderea ulterioară a doi evrei în aprilie 1936. Al-Husayni a fost nevoit să părăsească Mandatul Palestinei în 1937 după ce administrația britanică a declarat comitetul ilegal. Husayni a petrecut restul anilor ’30 în exil, mai întâi în Liban și apoi în Irak.
La 21 noiembrie 1941, al-Husayni a zburat la Berlin, unde s-a întâlnit cu Hitler la 28 noiembrie. Hitler l-a primit cu căldură pe al-Husayni, deși a refuzat să emită o declarație publică de susținere. Germanii l-au găzduit pe al-Husayni într-o vilă luxoasă din Berlin, dar au refuzat să precizeze planurile lor pentru lumea arabă sau rolul lui al-Husayni în aceste planuri. Totuși, el a fost folosit pentru a ajuta la recrutarea a aproximativ 25.000 de musulmani bosniaci în Waffen SS în 1943.
Retorica lui Al-Husayni împotriva evreilor în emisiunile de propagandă în numele celui de-al Treilea Reich a fost toxică. În martie 1944, a susținut un discurs în care și-a îndemnat ascultătorii: „Ridicați-vă împreună și luptați pentru drepturile voastre sacre. Omorâți-i pe evrei oriunde îi întâlniți. Acest lucru este pe placul lui Dumnezeu, al istoriei și al religiei”. După o scurtă perioadă de detenție în custodia Aliaților, în arest la domiciliu în Franța, el s-a întors în Orientul Mijlociu, petrecându-și cariera post-1945 în Egipt și Liban, militând pentru violență împotriva evreilor și distrugerea Israelului până la moartea sa la Beirut în 1974.
