Partidul Muncitoresc Național-Socialist German (NSDAP) a fost un partid politic german de extremă dreaptă fondat în 1920 după înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial. Acesta a fost condus de Adolf Hitler din 1921 până în 1945.
Partidul a promis că va apăra valorile culturale germane împotriva influențelor evreiești-cosmopolite, că va anula prevederile dure ale [Tratatului de la Versailles] care demilitariza și impunea uriașe poveri economice Germaniei după Primul Război Mondial, că va proteja Germania împotriva presupusei amenințări a comunismului și că va reda Germaniei măreția sa de dinaintea Primului Război Mondial pe scena internațională.
După declanșarea [Marii crize economice] din 1929-1930, Partidul Nazist a crescut de la 2,6% la alegerile parlamentare germane din 1928 până la a deveni al doilea cel mai mare partid politic din țară după alegerile din septembrie 1930, cu 18,3% din voturi. La alegerile din iulie 1932 a fost cel mai mare partid, obținând 37,3% din voturi.
După ce Hitler a fost numit cancelar al Germaniei în ianuarie 1933, Partidul Nazist a devenit dominant și, în curând, unicul partid și mișcare politică din Germania. Din 1949, Partidul Nazist este scos în afara legii în Germania.
[Tratatul de la Versailles: tratatul de încheiere a Primului Război Mondial semnat în Sala Oglinzilor de la Versailles în 1919 între forțele Aliaților și Germania învinsă. Tratatul a provocat pierderi teritoriale externe și interne și sancțiuni economice pentru Germania și includea o admitere explicită a responsabilității Germaniei pentru izbucnirea războiului în 1914. Tratatul a fost criticat pe scară largă la acea vreme, atât în Germania, cât și în alte părți.]
[Marea criză economică: la 29 octombrie 1929, piața bursieră americană s-a prăbușit. În anii ’20, guvernele americane s-au bazat pe investiții private pentru a garanta împrumuturi, pentru a se asigura că Germania își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului de la Versailles de a efectua plăți de despăgubire. Odată cu prăbușirea acelor investitori privați, America a fost nevoită să revoce împrumuturile acordate Germaniei, Marii Britanii și Franței, ducând la prăbușirea acelor economii. Impactul politic al șomajului și al dificultăților sociale rezultate a fost instabilitatea politică. În Germania, prăbușirea economică a fost esențială pentru ascensiunea lui Hitler și a naziștilor. În Marea Britanie și Franța, concentrarea asupra afacerilor interne a fost un motiv major pentru care niciuna dintre țări nu a reușit să controleze politica externă agresivă a puterilor Axei în anii 1930.]
