Rezistența armată organizată a fost unul dintre principalele moduri în care evreii s-au opus persecuției naziste în Europa ocupată de germani.
Evreii au format grupuri de rezistență armată în peste 100 de ghetouri din zonele ocupate din Europa de Est. Organizatorii acestor grupuri de rezistență erau tineri bărbați și femei care nu doreau să-i lase pe germani să stabilească când și cum vor fi uciși. Mișcările de tineret evreiești – în special Hashomer Hatzair – au fost esențiale pentru crearea acestor grupări de rezistență.
Pe lângă încercarea de a organiza răscoale, grupurile subterane evreiești i-au ajutat pe evrei să evadeze din ghetouri și, acolo unde a fost posibil, să se alăture grupurilor partizane pentru a lupta împotriva germanilor și a complicilor lor.
Au existat revolte armate în unele ghetouri și în mai multe lagăre, printre care Treblinka, Sobibor și Auschwitz. Cea mai faimoasă dintre aceste revolte a fost Răscoala din Ghetoul Varșoviei, în care luptătorii ghetoului au ținut piept trupelor germane timp de aproape o lună, din 19 aprilie 1943 până la 16 mai 1943.
