Arnold Erlanger s-a născut în 1916 la Ichenhausen, în Germania, fiul unui măcelar care luptase în Primul Război Mondial. La vârsta de 13 ani, Arnold a găsit de lucru într-o fabrică, atunci când părinții lui nu și-au mai permis să îl trimită la școală. Apoi, în 1935, naziștii au adoptat legile de la Nürnberg. Sora lui și-a pierdut slujba, iar familiei i s-a interzis să se angajeze într-o organizație socială, sportivă sau culturală. După Noaptea de Cristal, Arnold a fost ridicat alături de alte 30.000 de persoane și trimis în lagărul de concentrare de la Buchenwald. A fost eliberat la scurt timp după aceea, cu condiția să părăsească Germania în termen de trei luni. Erlanger a fugit din țară și a ajuns în Olanda în februarie 1939, unde a lucrat la o fermă și ca fierar. La mijlocul anului 1940, Olanda fusese cucerită de naziști după o singură zi de bombardamente ale Luftwaffe.
„Am numărul tatuat pe braț, în fiecare lagăr am avut un număr, nu mai eram ființe umane. Doar la Auschwitz acesta îți era tatuat pe braț. În celelalte lagăre de concentrare, numărul era pe uniformă sau pe un carton atârnat la gât.”
La scurt timp după aceea, Erlanger a fost arestat și închis în diferite lagăre de concentrare. Prima sa destinație a fost lagărul de muncă de la Ommen, unde a fost obligat să-i distreze pe ofițerii germani și să suporte abuzuri. Următoarea sa oprire din această călătorie oribilă a fost la Buna-Monowitz, un lagăr auxiliar al Auschwitzului, unde a lucrat pe câmp și ca sudor. Mai târziu, a fost trimis în lagărul de concentrare de la Flossenbürg, unde a fost nevoit să presteze și mai multă muncă silnică. Lagărul de la Flossenbürg a fost eliberat în aprilie 1945. Erlander a fost una din cele două persoane din satul său care a supraviețuit Holocaustului. După război, Erlanger s-a întors în Olanda unde s-a căsătorit cu o evreică al cărei soț murise în Holocaust. În total, a pierdut mai mult de douăzeci și cinci de mătuși și unchi. Ulterior, Erlanger a părăsit Europa pentru Australia, unde mai târziu va scrie un memoriu intitulat „Choose Life” (Alege viața). În această carte, el a vorbit despre experiențele sale din timpul Holocaustului și a descris cum capacitatea cuiva de a lucra a însemnat viață sau moarte pentru prizonieri. Când și-a rupt mâna dreaptă la lagărul de muncă de la Buna-Monowitz, a continuat să lucreze, în ciuda faptului că nu putea ține în mână uneltele. Sursa: JHC Melbourne.
