Evreii au opus rezistență naziștilor în diferite moduri: fizic, spiritual și moral.
În multe ghetouri și lagăre a existat o rezistență armată. Cel mai faimos exemplu în acest sens s-a petrecut în aprilie-mai 1943, când puținii evrei rămași din ghetoul Varșoviei au ținut la distanță trupele germane timp de aproape o lună. Alți evrei s-au alăturat partizanilor și altor grupuri de rezistență din Europa ocupată pentru a lupta împotriva germanilor.
A existat și o rezistență spirituală. Evreii din ghetouri și lagăre au refuzat să se lase dezumanizați de către naziști, adică să fie privați de calitățile și caracteristicile care i-au făcut să se simtă civilizați. Astfel, când autoritățile germane au interzis evreilor din ghetouri să-și educe copiii, aceștia au ținut cursuri în secret. De asemenea, evreii organizau slujbe de rugăciune clandestine pentru a respecta Șabatul, cele Zece zile ale Penitenței și alte sărbători religioase evreiești.
De asemenea, evreii din ghetouri și lagăre se susțineau reciproc din punct de vedere moral și emoțional, chiar și în camerele de gazare. Există multe relatări despre faptul că evreii cântau cântece naționale și religioase în timp ce erau conduși la moarte și despre părinți care îi consolau pe copii la marginea gropilor de execuție.
