Deși nu există nicio listă principală a celor care au pierit în Holocaust nicăieri în lume, încă din anii 1940, cercetătorii, agențiile guvernamentale și organizațiile evreiești au estimat în mod constant numărul evreilor uciși de naziști la aproximativ șase milioane.
Ei au făcut acest lucru pe baza a diverse arhive, cum ar fi recensămintele de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, arhivele germane și arhivele altor țări ale Axei, arhivele lagărelor de concentrare care nu au fost distruse de germani, rapoartele din timpul războiului create de oficialii responsabili cu implementarea politicii naziste privind populația, studiile demografice postbelice privind pierderile de populație în timpul războiului și investigații postbelice.
În timp ce germanii au întocmit statistici despre evreii uciși în 1942 și 1943, au încetat să facă acest lucru în ultimul an și jumătate de război. Germanii au distrus, de asemenea, multe dintre arhivele lagărelor în momentul în care și-au dat seama că pierd războiul. Obiceiul lor de a produce documente în mai multe exemplare le-a permis totuși cercetătorilor să creeze estimări ale numărului de persoane deportate în unele lagăre.
Cu toate acestea, nu vom putea niciodată să facem mai mult decât să estimăm numărul real al celor care au murit, întrucât nu avem nicio modalitate de a verifica listele germane sau de a lua în considerare nașterile și decesele care au avut loc după deportare. Rafturile din Sala Numelor de la Yad Vashem conțin patru milioane de pagini de mărturii la care supraviețuitorii și familiile au contribuit cu informații, dar pentru cei care nu au fost niciodată cunoscuți, nu poate exista nicio înregistrare.
Astăzi, există încă un număr considerabil de cercetări efectuate de experți la institute precum Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA și Yad Vashem, cu scopul de a depune și digitaliza documente naziste care detaliază sfera de aplicare a crimelor lor.
