Ca Reichsführer (Lider Național) al SS, Heinrich Himmler a devenit, până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, al doilea cel mai puternic om din Germania nazistă. El a fost responsabil de conceperea și dirijarea implementării programului „Soluția finală a problemei evreiești”. Poliția secretă germană, poliția de securitate și poliția judiciară erau în subordinea sa prin intermediul locotenenților săi principali Reinhard Heydrich și Ernst Kaltenbrunner. De asemenea, el a supravegheat și controlat vastul sistem de lagăre de concentrare naziste, inclusiv exploatarea economică a muncii prizonierilor ca mijloc de exterminare.
La 4 octombrie 1943, el a spus unui grup de generali SS cu privire la „anihilarea poporului evreu” că: „această pagină de glorie din istoria noastră nu a fost niciodată scrisă și niciodată nu va fi scrisă…. Am avut dreptul moral, am fost obligați să ucidem acest popor care voia să ne omoare”.
La sfârșitul războiului, a încercat fără succes să negocieze cu Aliații și chiar s-a întâlnit cu un reprezentant al Congresului evreiesc mondial în aprilie 1945. Himmler s-a sinucis pe 23 mai 1945, în timp ce se afla în captivitate britanică.
