Irena Sendler (1910-2008) a fost o asistentă socială poloneză care a ajutat evreii din Varșovia pe toată durata ocupației germane. Ea a devenit o activistă de frunte în Zegota după ce înființarea acestei organizații, în toamna anului 1942. Începând cu 1943, ca șefă a secției pentru copii, și-a folosit contactele cu orfelinate și alte instituții pentru a găsi ascunzișuri pentru copii. Numărul exact de copii pe care i-a salvat prin munca sa rămâne necunoscut, dar estimările au ajuns până la 2.500.
Sendler avea doar 29 de ani când germanii au ocupat Varșovia la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ea și-a riscat viața pentru a avea acces la ghetoul din Varșovia după ce acesta fost închis în noiembrie 1940, obținând un permis de inspecție a condițiilor sanitare. Ea și-a folosit accesul pentru a ajuta la scoaterea unor oameni din ghetou. Când a fost înființată Zegota, după „Marea Deportare” din vara anului 1942, Sendler a devenit o activistă de frunte, ajutând la scoaterea ilicită a supraviețuitorilor și la găsirea de ascunzători pentru aceștia.
În septembrie 1943, Sendler a fost numită șefă a Secției pentru copii și a ajutat la plasarea copiilor abandonați după distrugerea finală a ghetoului în orfelinate și instituții religioase din orașele Varșovia și Lublin. A fost arestată, torturată și condamnată la moarte în închisoarea Pawiak în octombrie 1943. A fost eliberată în februarie 1944, după ce grupările clandestine poloneze au mituit oficialitățile. După eliberare, Sendler a continuat să lucreze pentru rezistență, după o scurtă perioadă în care a rămas ascunsă. Când a fost rugată să-și explice acțiunile, ea a răspuns: „Am fost învățat de tatăl meu că, atunci când cineva se îneacă, nu întrebi dacă poate înota, doar sari și ajuți.” I-a fost conferit titlul „Drept între popoare” în 1965. A murit la Varșovia în 2008, la 98 de ani.
