Comitetul pentru Refugiații de Război a fost înființat în ianuarie 1944 printr-un ordin executiv al președintelui Franklin Roosevelt. Ordinul executiv preciza că politica americană își propunea „să ia toate măsurile aflate în puterea sa pentru a salva victimele opresiunii inamice care se află în pericol iminent de moarte și să le ofere acestor victime tot ajutorul și asistența posibile, în concordanță cu purtarea cu succes a războiului”.
Comitetul pentru Refugiații de Război, condus de John Pehle, a colaborat cu organizații evreiești, grupuri de rezistență și diplomați din țări neutre pentru a încerca să salveze cât mai mulți evrei, fie aflați în ascunzătoare, fie în lagăre de concentrare, cât și pentru a publica primele detalii legate de crimele de la Auschwitz pentru publicul american, ca parte a unei campanii de descurajare a altor acțiuni similare. Comitetul pentru Refugiați de Război și American Joint Distribution Committee au sponsorizat activitatea diplomatului suedez Raoul Wallenberg, care a salvat mii de evrei din Budapesta prin emiterea de documente suedeze care promiteau protecție. Cu toate acestea, după război, deși Comitetul pentru Refugiații de Război a salvat zeci de mii de evrei, Pehle a descris acțiunile acestuia ca fiind „prea puțin, prea târziu”.
