Femeia rabin Regina Jonas a fost o teologă pionieră evreică și prima femeie care a fost hirotonită ca rabin în epoca modernă. Ea a fost printre ultimii evrei care au fost uciși la Auschwitz în octombrie 1944, după ce a fost închisă timp de doi ani în Theresienstadt (Terezín), lagărul-ghetou pentru evrei distinși și vârstnici.
Jonas s-a născut la Berlin în 1902 într-o familie religioasă din clasa muncitoare. Deși nu a excelat din punct de vedere academic, după ce a absolvit liceul a intrat la Hochschule für die Wissenschaft des Judentums, Institutul Superior de Studii Evreiești. A absolvit Institutul în 1930 fiind cadru universitar de religie, prezentând o disertație cu privire la întrebarea „Pot femeile să îndeplinească funcția de rabin?” Din cauza numirii unui savant conservator în postul de profesor de Talmud, abia în 1935 i s-a permis lui Jonas să susțină examenul final pentru a deveni rabin. La 27 decembrie 1935, rabinul liberal dr. Max Dienemann i-a eliberat diploma de rabin. Statutul ei a făcut obiectul unei controverse continue, mulți evrei, atât ortodocși, cât și progresiști, refuzând să-i recunoască statutul.
Pe măsură ce persecuția nazistă a evreilor s-a intensificat și mulți rabini germani au căutat refugiu în străinătate, Fraulein Rabbiner Jonas a devenit din ce în ce mai solicitată în rândul evreilor progresiști. Decizia sa de a rămâne în Germania, precum Leo Baeck, liderul evreilor germani, i-a adus respectul numeroșilor săi congregați.
În 1941, Jonas a fost recrutată, la fel ca toți evreii din Berlin cu vârsta peste 14 ani, pentru a munci în fabrică. Gad Beck, un supraviețuitor, a lucrat cu ea și a descris munca de rabin pe care o efectua chiar și în fabrici: „Sinagoga ei era peste tot”, a scris el mai târziu. În ciuda îndemnurilor frecvente să părăsească Germania, Jonas a refuzat. În 1939, în timpul sărbătorii de Șavuot, ea a susținut că perioada nazistă era „o perioadă de probe de foc” și că evreii germani ar trebui să își asume povara istorică, identificându-se drept garanții unui viitor evreiesc, „ridicându-se pentru Israel, continuând munca strămoșilor noștri din Sinai”, pentru că „atunci lanțul nu se rupe și câștigăm puterea de a îndeplini în mod nobil aceste responsabilități istorice”.
În noiembrie 1942, naziștii le-au deportat pe Jonas și pe mama sa la Theresienstadt, unde Jonas a continuat să predea, să studieze și să predice.
