Termenul de genocid a fost creat în 1944 de un avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin. Se referă la distrugerea totală sau parțială a unui grup specific, din cauza identității naționale, etnice, rasiale sau religioase a grupului respectiv.
În decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Convenția pentru prevenirea și reprimarea infracțiunii de genocid care a stabilit genocidul drept infracțiune în temeiul dreptului internațional. Convenția a stabilit cinci activități care, individual sau împreună, ar putea constitui genocid:
- Uciderea membrilor grupului;
- Provocarea de leziuni corporale sau psihice grave membrilor grupului;
- Aplicarea în mod
deliberat asupra grupului a unor condiții de viață calculate să
ducă la distrugerea fizică totală sau parțială; - Impunerea de măsuri destinate prevenirii nașterilor în cadrul grupului;
- Mutarea forțată a copiilor grupului într-un alt grup.
Convenția a precizat, de asemenea, că încercarea de a comite genocid, precum și incitarea și complicitatea la infracțiuni, vor fi pedepsite în temeiul convenției. Au existat multe alte genocide din 1945 până în zilele noastre.