Reinhard Heydrich a fost unul dintre principalii arhitecți ai „Soluției Finale”. În calitate de șef al Biroului principal de securitate al Reich (RSHA), răspunzând numai în fața lui Himmler și Hitler, i s-a dat responsabilitatea pentru coordonarea identificării, a transportului și a uciderii evreilor europeni din vara anului 1941. El a organizat și găzduit Conferința de la Wannsee în ianuarie 1942, cu puțin timp înainte de a fi asasinat la Praga în mai 1942 de către luptători ai rezistenței cehe (instruiți și înarmați de serviciile de informații britanice).
Heydrich s-a alăturat NSDAP la începutul anilor ’30, după zece ani în marina germană. El a înaintat rapid în rândurile SS, dezvoltând poliția internă a NSDAP, numită Sicherheitsdienst. În 1934, a fost numit șef al Gestapo, structură nou creată prin unificarea agențiilor de poliție politică concurente din Germania. În 1939, RSHA a unificat poliția germană sub comanda lui Heydrich. Mai târziu în acel an a creat Einsatzgruppen pentru a urma Wehrmacht în Polonia, având ca sarcină eliminarea adversarilor. În 1941, Heydrich a fost un planificator important al Operațiunii Barbarossa, scriind ordine pentru Einsatzgruppen care urma să ucidă aproximativ 1,2 milioane de victime ale Holocaustului.
La 31 iulie 1941, Heydrich a primit o scrisoare de la Hermann Göring, cu dispoziții să facă „toate pregătirile în ceea ce privește organizarea, latura materială și considerentele financiare pentru o soluție finală a problemei evreiești în acele teritorii din Europa care se află sub influența germană”. Procesul verbal al Conferinței de la Wannsee din 20 ianuarie 1942 arată, totuși, că Heydrich își interpretase sarcina într-un mod mai larg, identificând 11.000.000 de evrei din 32 de țări drept ținte, inclusiv pe cei din țările aflate la acel moment dincolo de controlul sau influența germană.
